Păstorii-ngropară soarele-n pădurea despuiată.

Cu năvodul împletit din păr

Un pescar scaose luna din iazu-nfrigurat.

În albastru cristal

Stă palidul om rezemat cu obrazul de stelele sale;

Sau capul și-l pleacă în somn purpuriu.

Dar curgerea neagră a păsărilor întruna îl mișcă

Pe cel văzător, sfințenia florilor albastre;

Apropiata liniște la cele ce-au fost, îngeri stinși.