A 5-a versiuneLui Karl Borromaeus HeinrichPeste iazul cel albPăsările sălbatice-au plecat.Seara, un vânt de gheață bate dinspre stelele noastre.Peste mormintele noastreSe-nclină fruntea sfărmată a nopții.Sub stejari ne legănăm într-o luntre de-argint.Sună mereu zidurile albe ale orașului.Sub bolți de spini,O frate-al meu, ne aburcăm, arătătoare oarbe, către miezul nopții.Trad. George Stati