A 2-a versiuneDedicat lui Karl KrausE o lumină pe care vântul a stins-o.E o cârciumă de țară pe care după-amiază un bețiv o părăsește.E o vie arsă și neagră, cu găuri pline de păianjeni.E o încăpere pe care-au văruit-o cu lapte.Nebunul a murit. E o insulă în Marea SuduluiÎntru primirea Zeului Soare. Se bat tobele.Bărbații execută dansuri războinice.Femeile-și leagănă șoldurile în liane și maci,Când marea cântă. O paradisul nostru pierdut.Nimfele au părăsit pădurile de aur.Se-ngroapă străinul. Începe atunci o ploaie de sclipiri.Fiul lui Pan apare sub forma unui terasierCe doarme la amiază pe asfaltul încins.Sunt fetițe-ntr-o curte, în hăinuțe de-o sărăcie sfâșietoare!Sunt odăi pline de-acorduri și de sonate.Sunt umbre care se-mbrățișează în fața unei oglinzi oarbe.La fereastra spitalului, convalescenții se-ncălzesc.Un vapor alb duce-n sus pe canal molime sâng