Brosă
Secolele XVI și XVII constituie vârsta de aur a Imperiului Otoman în timpul căreia toleranța față de minoritățile etnice și religioase rămâne remarcabilă.
În 1596, în momentul apogeului său, Ehl-i Iref,”societatea oamenilor de talent”, care grupa meseriașii curții număra 110 orfevri, ceea ce arată importanța artei metalului la curtea otomană.
Mai multe materiale sunt folosite: argint, aur, zinc și ”tombak”(cupru placat cu mercur după o tehnică specifică imperiului). Prelucrarea se făcea prin martelaj (lovituri mici cu un ciocănel, pe o nicovală specială, metalul fiind încălzit pentru a fi suplu) iar fondul putea fi ciselat sau mat.
***
Prelucrarea pietrelor, fie că era vorba de jad sau de cristal, de pietre prețioase ca smaraldul, rubinul, ametistul, diamantul, safirul, era ca și în India Mogulilor, extrem de apreciată la curtea otomană.
Tehnicile erau puțin diferite față de cele din India, dar aceasta nu impiedică ca unele atribuiri să fie dificile.
Pietrele prețioase erau montate în casetuțe, căpătând forme florale. Fire de aur pot fi încrustate în pietre, iar firele pot fi fin incizate.
Meșterii giuvaergii nu interveneau în forma pietrelor, nu le tăiau, ci păstrau forma și dimensiunea lor naturală,
***
Colier de aur sec.17-18-Topkapi
Egrettă( broșă) pentru turban,sec. 16, cu diamante, smaralde și perle. Se crede că ar fi aparținut lui Suleyman Magnificul
Egretă pentru turban
Egreta cu turcoaze
Egreta cu rubine
Pendativ cu smaralde
Coif din aur cu incrustații . (jumătatea sec.16)
Medalion cu tughra sultanului Abdulmecid al II-lea. (sec.19)
Broșă cu diamante.
Un rar exemplu de orfevrerie otomană,cu motivul lalelei. (sec.XIX)-colecție particulară
Broșă pentru turban -muzeul Topkapi
