1 

o dată pe săptămână 

lipesc urechea de pernă și-ncerc 

să ascult bătăile inimii 

încerc să ghicesc ce vrea să spună 

ca atunci când eram copil 

și vorbeam cu ai mei printre uși 

la telefoane din cutii de tablă 

legate-ntre ele cu ață 

de obicei roșie 

ca să fie mai limpede vorba 

tot ascult și-ncerc să pricep

dar e greu 

vorbitul de unul singur e o limbă 

care dispare odată cu tine

2 

cred tot mai mult că 

ce ne deosebește pe noi 

oamenii 

de restul creației 

e că nimeni n-ar putea pentru semenii lui 

să însemne într-o zi totul iar în alta nimic 

de aia spunem 

că viața noastră-i un iad permanent 

dacă iadul înseamnă lipsa lui dumnezeu 

și dacă suflarea divină-i în fiece om

atunci ai trăi altfel lipsa aproapelui

dar nu nu nu

inventăm motivaționale tâmpite 

cum e fă rai din ce ai

așa cum din sânge

nu poți face apă 

nu poți face rai 

din iadul pe care îl ai

cel mult poți merge prin el 

cu încăpățânarea lui Churchill 

dacă unul sau altul se-ntreabă 

de ce permite dumnezeu răul 

e pentru că toți uită prea repede 

binele 

sau cred că li se cuvine