Trenul a tras in gara Gia Lam, Hanoi, la 06:30. Aproape
dimineata, bezna, semi dormit din nou, deoarece pe parcursul noptii
am dat curs invitatiilor agentilor vamali chinezi, respectiv
vietnamezi.
Iesim din gara, nu pare sa fie un oras ci mai degraba un sat, hai sa-i zicem Lehliu Gara. Iluminat public slab, niste case darapanate, doua sali de asteptare si un ocean de self-appointed taxi drivers. Unii s-au ales cu blonzi, altii cu francezi, unul insa si-a luat teapa si s-a lipit de noi crezand ca-si face de-o ciorba dis de dimineata. Si a stat cu noi ceva timp, doar ca nu aveam Dongi Vietnamezi sa-l platim, asa ca am decis sa mergem pe jos. Mai in fata, primul ATM. Desi sunt fan 'Man vs. Wild' si am invatat de la Bear Grylls 'never drink the first water you find', am scos bani de aici :)
Se pare ca aceasta gara este la mama dracu undeva si avem de mers vreo ora jumate pana la hostel, care este situat in centrul orasului. Hmm, ok, dupa niste harti rudimentare o luam la pas, se si lumineaza incet incet. Nu stiam nimic despre Hanoi asa ca inca eram la parerea ca mai avem pana in oras, nu are cum sa arate asa - doar e capitala, ce naiba :) Incepeau razlet cladiri cu 2 etaje, uuu!
Stiam ca intre oras/centru si zona acestei gari este un rau, Red River, care este traversat de doua poduri. Dupa jucat mima cu localnicii treziti dimineata fiecare cu treaba lui, gasim un drum si o apucam spre pod - podul mare, ca doar n-o sa trecem pe podul mic - cu rucsacii in spate, deosebit de cald.
Stanga-dreapta, numai motorete. Hai, un microbuz pe alocuri, dar nici o masina. Motorete. Sute, mii. Zeci de mii! N-am vazut niciodata atatea motorete la un loc, una dupa alta, toate in miscare. Asta este alegerea principala cand vine vorba de transport in Vietnam. Ok, ajungem transpirati la podul mare, unde:
No pedestrians! Ete, no pedestrians - noi suntem din Bucuresti tati, avem in sange incalcarea semnelor de circulatie, las-o jos. Am ajuns pana aici, ne strecuram asa pe langa. Doar ca nu era loc nici pentru un picior pe langa balustrada, si nu vedeam capatul podului. Unde mai aparuse si un politist pus pe treaba .. am luat-o un km inapoi spre podul mic, care este prevazut si cu acces pentru pietoni:
Iesim din gara, nu pare sa fie un oras ci mai degraba un sat, hai sa-i zicem Lehliu Gara. Iluminat public slab, niste case darapanate, doua sali de asteptare si un ocean de self-appointed taxi drivers. Unii s-au ales cu blonzi, altii cu francezi, unul insa si-a luat teapa si s-a lipit de noi crezand ca-si face de-o ciorba dis de dimineata. Si a stat cu noi ceva timp, doar ca nu aveam Dongi Vietnamezi sa-l platim, asa ca am decis sa mergem pe jos. Mai in fata, primul ATM. Desi sunt fan 'Man vs. Wild' si am invatat de la Bear Grylls 'never drink the first water you find', am scos bani de aici :)
Se pare ca aceasta gara este la mama dracu undeva si avem de mers vreo ora jumate pana la hostel, care este situat in centrul orasului. Hmm, ok, dupa niste harti rudimentare o luam la pas, se si lumineaza incet incet. Nu stiam nimic despre Hanoi asa ca inca eram la parerea ca mai avem pana in oras, nu are cum sa arate asa - doar e capitala, ce naiba :) Incepeau razlet cladiri cu 2 etaje, uuu!
Stiam ca intre oras/centru si zona acestei gari este un rau, Red River, care este traversat de doua poduri. Dupa jucat mima cu localnicii treziti dimineata fiecare cu treaba lui, gasim un drum si o apucam spre pod - podul mare, ca doar n-o sa trecem pe podul mic - cu rucsacii in spate, deosebit de cald.
Stanga-dreapta, numai motorete. Hai, un microbuz pe alocuri, dar nici o masina. Motorete. Sute, mii. Zeci de mii! N-am vazut niciodata atatea motorete la un loc, una dupa alta, toate in miscare. Asta este alegerea principala cand vine vorba de transport in Vietnam. Ok, ajungem transpirati la podul mare, unde:
No pedestrians! Ete, no pedestrians - noi suntem din Bucuresti tati, avem in sange incalcarea semnelor de circulatie, las-o jos. Am ajuns pana aici, ne strecuram asa pe langa. Doar ca nu era loc nici pentru un picior pe langa balustrada, si nu vedeam capatul podului. Unde mai aparuse si un politist pus pe treaba .. am luat-o un km inapoi spre podul mic, care este prevazut si cu acces pentru pietoni:
Podul mare vazut de pe podul mic :)
Podul mic - suficient de puternic pentru un tren, dar special creat pentru pietoni si motorete
Podul mic - suficient de puternic pentru un tren, dar special creat pentru pietoni si motorete
Hanoi nu este un loc impresionant prin nimic in
particular, insa are un aer tipic asiatic si o atmosfera de relativ
confort ca si turist. Nu sunt cladiri impunatoare, nici piete
spectaculoase, vietnamezii fiind conservatori si mentinand
traditiile. Un punct forte pentru Hanoi (si Vietnam in general) il
constituie preturile super mici – mancare, suveniruri,
briz-brizuri, carti, bauturi, etc. Cand ajunsesem in Hanoi, pana
atunci categoric era cel mai ieftin loc vizitat :) La momentul
scrierii s-a schimbat nitel treaba.
Moneda nationala este Dongul Vietnamez (doooong), pentru
care un Euro inseamna 25.000VD. Si preturile sunt cam:
O noapte de cazare la BackPackers Hostel in centrul
vechi – 5 EUR
Un pachet de Marlboro – 0.9 EUR
1L Coca Cola – 0.5 EUR
O masa pe strada cu mancare si bauturica – 0.6 EUR (inca
nasoala pentru gusturile mele)
O masa pe saturate la Pepperoni’s (mancare normala) –
3-4 EUR
O plimbare cu motoreta in spinarea unui localnic – 0.8 –
1 EUR, in fc. de distanta
3kg de laundry – 2 EUR (desi mi-au furat la prima tura
un tricou si la a doua pantalonii de baie!)
O ora de masaj - 5 USD
O masa cu caine bine facut - 2.5 EUR
O cafea locala anywhere – 0.4 EUR
In Vietnam cainele inca este mai mult decat man’s best
friend – este totodata si man’s lunch. Multa lume zice ca
vietnamezii ciugulesc caini pentru ca nu au ce manca, insa asta nu
justifica pretul usor ridicat in comparatie cu restul ciudateniilor
pentru o portie de carne de caine. Eu personal nu am mancat, nu as
putea mesteca ceva ce candva latra, deci nu stiu ce gust ar
avea.
Ce-i drept, nu au probleme gen ‘cainii
comunitari’ - problem solved! Aici s-ar chema cina
comunitara. Cainii pe strada au o licarire de frica in ochi, ca si
cum ar gandi ‘I gotta start considering relocation – what if I’m
next?’ In aceeasi nota vesela, cand copiii se joaca cu cainii pe
strada li se striga 'now now kids, don't play with your
food!'
Cand vine vorba de cafea, Vietnamul este o surpriza placuta,
fiind al doilea cel mai mare exportator de cafea din lume, dupa
Brazilia - desi mergand prin tara nu vezi altceva decat orezarii,
sute si sute, nici urma de cafea. Dar statisticile nu mint, iar
cafeaua lor e foarte gustoasa si aromata. Si ieftina. Daca e ceva
prin care se remarca indeosebi Vietnam, este nivelul scazut al
preturilor. Simteam ca pot sta pe-acolo lejer o luna-doua fara sa
arda prea tare la buzunar.
Templul Literaturii
Care templu al literaturii gazduia o colectie serioasa de
broscute de Florida :)
... care au facut un festin pe cinste cu creveti uscati direct
din ghiozdan,
stiam din surse sigure ca e mancarea lor preferata
stiam din surse sigure ca e mancarea lor preferata
Yes, that's sweat - but it's normal, everybody looks the same.
Am petrecut cateva zile de relaxare mai mult in Hanoi, am prins si
doua zile de ploaie - mai mult asteptand turul de Halong Bay si
stand la un pahar de vorba cu vecinii de hostel.
Fiecare vinde ce are, sau ce n-are, alta tara de negustori
:)
Mijlocul de transport preferat - motoreta, nicaieri nu vei
intalni mai multe si toti se ofera sa te plimba, fie pentru cativa
metri, fie pentru mai mult, numai sa se afle in treaba si sa isi
scoata niscaiva Dongi
O tura scurta prin piata
Mda, eu nu am fost aici :) - am cules poza de la altii care au
fost! Am dormit toata ziua. Sa fie sanatos nenea Ho Chi Min - nici
la mausoleul lui n-am fost, in aceeasi nota de plictiseala
vietnameza.
Spre exemplu, Miruna si-a cumparat din Hong Kong ghidul Lonely
Planet Southeast Asia On A Shoestring cu 26 EUR, iar aici pe
strada, chiar la coltul hostelului in centru, eta echivalentul a
6-7 euro in Dongi :) Cuvintele cheie sunt 'hey mister - want to
buy? cheap cheap, cery cheap, I give you good price' - ca peste tot
in tarile pline de negustori self-appointed.
Evident, prima oara ti se va oferi un pret de turist blond cu
ochii albastri, pretul adevarat fiind undeva sub mijloc. Cum dai sa
pleci - 'ok, ok, you bargain, I give you big discount, yes?'
In aceeasi nota vesela, urma turul de Halong Bay + Cat Ba
island - doua nopti cazare si trei zile in golf si pe insula. De
fapt asta era targetul pentru Vietnam, dar cel mai usor se ajunge
din Hanoi, printr-o excursie organizata fie de hostel fie de o
agentie locala, care sunt ca ciupercile dupa ploaie.la hostel - 133
USD, pe strada la agent - 40 USD sau 37 daca vroiam sa sarim peste
kayak. Hmm, let me think - I'll take the street vendor, thank you!
Same trip, same bay, same boats - to be continued!
