Se rezemase de poarta unui nor,

cu o țigară stinsă între buze.

Inima lui semăna cu o ghitară fără gât.

O femeie tăcută îi aprinse țigara cu un chibrit subțire-

și chibritul acela deveni deodată gâtul ghitarei.

Atunci, aplecându-se în amurgul portocaliu,

el cântă la ghitară un cântec dulce și simplu

- poate cel mai blajin din viața lui-

Cu un refren banal sunând cam așa:

avem nevoie unii de alții, avem nevoie unii de