Soare neașteptat peste pomii-nghețați

Tremură-n aer o făgăduință mai veche.

Undeva, ascunsă-n albăstrime, o ciocârlie urcă

Și glasul ei vertical, ca o nevăzută sfoară luminoasă,

Îți cuprinde încheietura mâinii, îți ridică mâna, obligându-te

Să faci un semn prietenos, să saluți copiii care se joacă-n curtea școlii

Sau munții cristalini, departe, departe de tot, aburiți de răsuflarea unui vis,

Sau ridul negru al unei crengi desfrunzite

Care crestează tinerește, fruntea lumii.

Trad. Nina Cassian

București, 30.XI.1959