Fereastra atârnata în perete- un cer pătrat.

Pâinea pe masă- certitudine simplă-

o țigară uitată în scrumieră fumegând ca o fabrică în miniatură.

În odaia de alături, trebuie să fi fost câteva crizanteme, câteva cărți,

pentru că se auzeau pașii cunoscuți, în ritm de iamb, ai unei grădinițe de copii.

Curând, un zâmbet cumpătat și modest își așternu umbra albastră pe pâine

și stărui apoi în aer, ca o pasăre nemișcată și nevăzută,

cu puful înfiorat de fericire, încuviințând