Pe cealaltă bancă, nebun și cocoșat,
omul îngână ușor nume de amante, infractori și mâncăruri cu mălai.
Omul e speriat. Îi e frig, are bătături și n-a știut niciodată cum
stă treaba cu ironia. Nici să schieze. Să
iubească.
Oftează. Pe banca mea gerul și puricii își țin
de cald și se miră de om.
Omul, nebun și cocoșat, a fost
fericit. Senin și fericit ca tocurile femeilor deștepte în pământul
proaspăt udat. Acum omul e nor. E liber și
trist.
