Pe cealaltă bancă, nebun și cocoșat, omul îngână ușor nume de amante, infractori și mâncăruri cu mălai. Omul e speriat. Îi e frig, are bătături și n-a știut niciodată cum stă treaba cu ironia. Nici să schieze. Să iubească.
Oftează. Pe banca mea gerul și puricii își țin de cald și se miră de om.
Omul, nebun și cocoșat, a fost fericit. Senin și fericit ca tocurile femeilor deștepte în pământul proaspăt udat. Acum omul e nor. E liber și trist.