Și iar a trecut ceva vreme de când am scris ultima dată.
De atunci Agnes a crescut și odată cu ea și noi ca și
părinti. Avem o fată foarte cuminte, poate chiar mai cuminte decât
ar trebui. De luna trecută tot vrea să se ridice în picioare
și de câteva săptămâni deja reușește. Umblă prin casă și fuge după
noi. Dacă ați auzit de la prietenii voștri care au copii că nici la
WC nu mai pot merge fără ei, este adevarat. Merg la duș și
dacă las ușa deschisă o aud cum își bate pălmuțele în gresie
așteptând să ies din duș.
PS: În timp ce eu am scris aici, Agnes a căzut și s-a lovit de două ori la căpușorul ei mic. Iar acum este lângă mine veselă cu cablu de la internet în mână.
Dar astăzi nu vreau să vă povestesc despre Agnes. Astăzi
nu este vorba despre familia mea mica. Astăzi este vorba de
familia mea mare. Vorbesc despre Tatăl meu a cărui iubire am
început să o înțeleg și a cărui dragoste nu are
sfârșit.
Vă mai aduceți aminte cum ați început voi să vă faceți
primii pași? Eu unul nu îmi aduc aminte. Însă El ține minte fiecare
pas care îl facem și este acolo pentru noi la fiecare cădere care o
avem. Ieri seară Agnes s-a ridicat în picioare. A făcut-o
treptat și ușor. Și-a pus mâinile pe mobila apoi pe fotoliu
și "hop" a fost în picioare. Toată o tremura de bucurie și
era veselă până peste cap. Dar avea o mica problemă. Nu se
putea ține dreaptă pe picioare, încă nu avea puterea de a sta fără
frică. Picioarele îi tremurau și îi era frică să nu cadă jos. Nu ar
fi fost prima dată când ar fi căzut de pe picioare pentru că nu s-a
putut ține puternică pe ele. Dar eu fiind tatăl am stat în
spatele ei și am avut grija ca nu cumva să pice jos și
sa își lovească capul pentru a nu știu câta oară.
Și atunci a fost când am înțeles. Atunci o
lumină mi-a fost dată și am văzut cum Dumnezeu ne ține mereu
pe calea S-a. Multă vreme am plâns pentru că m-am trudit cu
probleme în viață. Mult am suspinat pentru că nu reușeam lucrurile
în viață așa cum aș fi vrut eu să le reușesc. Iar de fiecare dată
când picam pe jos dădeam mereu vina pe neputința mea. Și acum că o
văd pe Agnes am început să înțeleg. Nu este încă stabilă pe
picioarele ei, abia de trei săptămâni a început să umble în patru
labe, dar ea vrea deja sa fie pe picioare. Așa și noi ca și
copii a lui Dumnezeu. Începem să trăim viața cu El și la
început de drum, în patru labe, avem impresia că avem toată
puterea. Începem să ne sprijinim de una și alta în viață și
încercăm din răsputeri să ne ridicăm pe picioarele noastre. Suntem
nesiguri pe noi dar puterea care o simțim ne dă curaj. Picioarele
ne tremură și suntem plini de frică și chiar și atunci când picam
pe jos El este tot cu noi. Poate nu Îl vedem acolo așa cum nu mă
vede nici Agnes pe mine, dar sunt mereu cu mâinile mele în jurul ei
și stau vegheator ca să nu își piardă stabilitatea și să se
lovească. Iar dacă totuși nu sunt atent și cade jos, fug în grabă
să o alin în durerea ei și să o ridic în brate. Așa și Dumnezeu,
chiar dacă noi nu Îi vedem mâinile în jurul nostru, El este
prezent. Și dacă cumva se întâmplă că te lovești de
greutățile vieții este tot acolo ca să te ridice în brațe și
să îți aline durerea.
Înțeleg că iți este greu să crezi acest lucru, pentru că
de prea multe ori ai căzut pe jos și te-ai lovit. Dar mă uit la
Agnes cum se "prăbușește" de cel puțin două ori pe zi
și după ce o ridic în brațele mele și ii zic că totul este bine,
vrea din nou să o ia la fugă și primul lucru care îl face este să
se prindă de mobilă ca să se ridice din nou pe picioare. Iar eu
sunt din nou acolo ca să îmi pun mâinile în jurul ei să nu se
lovească. Așa și tu nu deznădăjdui în viață. Problemele
tale sunt doar o bucată de "mobila" de care te sprijini
ca să stai pe picioare în drumul vieții tale cu Isus Domnul.
Nu te lăsa bătut de o durere pentru că ai căzut încercând să stai
pe picioarele tale slabe. Încrede-te în El că este acolo chiar dacă
nu Îl vezi și bucură-te ca un copil mic de fiecare pas care îl
faci.
PS: În timp ce eu am scris aici, Agnes a căzut și s-a lovit de două ori la căpușorul ei mic. Iar acum este lângă mine veselă cu cablu de la internet în mână.
