Și iar a trecut ceva vreme de când am scris ultima dată. De atunci Agnes a crescut și odată cu ea și noi ca și părinti. Avem o fată foarte cuminte, poate chiar mai cuminte decât ar trebui. De luna trecută tot vrea să se ridice în picioare și de câteva săptămâni deja reușește. Umblă prin casă și fuge după noi. Dacă ați auzit de la prietenii voștri care au copii că nici la WC nu mai pot merge fără ei, este adevarat. Merg la duș și dacă las ușa deschisă o aud cum își bate pălmuțele în gresie așteptând să ies din duș.
Dar astăzi nu vreau să vă povestesc despre Agnes. Astăzi nu este vorba despre familia mea mica. Astăzi este vorba de familia mea mare. Vorbesc despre Tatăl meu a cărui iubire am început să o înțeleg și a cărui dragoste nu are sfârșit.
Vă mai ad...