Ceea ce trăiesc în lipsa ta, pare o lungă
noapte întreruptă de fulgere, o
aşteptarecenuşieşi
nerăbdătoare, un etern crepuscul al
dimineţiicare
începe odată cu primul telefon de la tine. Chiar
şi apusurile par
să aibă reflexele alburii
şi delicate ale
zorilor ce întârzie să apară. Vârsta noastră e singura vârstă
înfumurată a
vieţii, în care
omul are viciul viril de-a lua de coarne
toţitaurii, în
care umblă cu pasul sprinten
şi apăsat al
cuceritorului de
cetăţi.Pentru
cei de vârsta noastră, totul trebuie trăit la maxim, trăit cu
intensitate, deoarece drumul nostru este înainte, până... când vrea
Dumnezeu.
Port în suflet
aşteptărişi
năzuinţeatât de
măreţeşi
încrederi atât de puternice, într-un sublim la îndemâna
Lui
şi într-o putere divină, încât
realul, aşacum e,
viaţaaşacum
se scurge ea, nu pot fi pentru mine decât palmele unor
neîncetate dezminţiri.
Atunci când ne-am întâlnit pentru prima oară, ţi-am
ieşitînainte cu un gemantan plin de
speranţe şi vise.Am văzut în tine un om cu sufletul bun, omenos,
tandru, care ar fi vrut mereu să zâmbească, dar viaţa nu ţi-a
oferit întodeauna această oportunitate. Privindu-mă în ochi, ai
văzut o femeie cu care ai putea fi cel mai fericit bărbat din lume,
iar eu, uitându-mă în ochii tăi, am văzut un bărbat sincer, care
ştie ce-i
respectul.Paşaportulvieţiieste
respectul faţă de persoana de lângă tine. E șperaclul universal al
tuturor căilor în care
îţipoţiface
un renume, în care eşti calatogat ca OM.Sper să fim împreună
într-un viitor apropiat – aşa cum ai spus şi tu. „Nu există
înălţimide neatins, ci numai aripi
prea scurte.”(Giovanni Papini)
