Ceea ce trăiesc în lipsa ta, pare o lungă noapte întreruptă de fulgere, o aşteptarecenuşieşi nerăbdătoare, un etern crepuscul al dimineţiicare începe odată cu primul telefon de la tine. Chiar şi apusurile par să aibă reflexele alburii şi delicate ale zorilor ce întârzie să apară. Vârsta noastră e singura vârstă înfumurată a vieţii, în care omul are viciul viril de-a lua de coarne