Autor:Ion SorescuCe noapte tristă s-a lăsat,Întinsă aripă de smoalăPustie, fără cer si goalăE întuneric...de păcat.Pierdut prin bezna care curgeÎn valuri, ceaţă de cărbuneSunt numai trup fără de mineÎn care inima se stinge,Zdrobită-n aschii de durereSi risipită prin uitare,O fumegândă lumânareÎn uraganul de tăcere.Cu amintirile de-a valmaMă pierd pribeag răpus de timpO frunză vestedă pe câmpPe care plânge tristă toamna.