Începe lumea de la capăt cu ochii proaspeți de copilși răzgândește-te oricând, oricât de des și de umil,căci gândul cel săpat în piatră e cum sunt pietrele de moarălegate strâns de vis, de-aripă și poate tot la fel să doară.Nu-i nici rușine, nici păcat să cauți poartă după poartădin miezul înnoit spre țel și, răzvrătit, să uiți de soartă,să te dezveți de tot învățul și să înveți altă cărarecare va fi numai un pas pe harta dorului de zare.Vor sta la pândă dogme reci în ochi ce-acuză fără milăși în priviri care cu drag pun îndoiala cea abilăde-a curmezișul peste gând și îl stâlcesc cât crește încădesăvârșindu-se doar cât ți-e hotărârea ca de stâncăsă iei iar lumea de la capăt cu înțelegere duioasă,să nu pui garduri prin văzduh și prin pădurea rămuroasă,ca aripile să se-avânte și gândurile să-nfrunzeascăși toate-acestea să devină eliberarea cea firească.(2019)Start the world anew Through the ...