Îngerul meu, stă de pază, zi și noapte-n chip firesc,

Doar el poate fi o oază, în carnagiul pământesc –

Toți, născuți din lut și Duhul, având chip Dumnezeiesc,

Galaxiei i-au dus buhul, cu-atâta neomenesc

În purtare și gândire, dragostei pentru arginți,

Crima – e a lor menire, aurul, i-a scos din minți!!!...

Și-ncercând cu disperare, să înăbușe dreptatea,

Nu-ocolesc nici o oroare, să distrugă libertatea!!!...

Au și ei des...