Antidot pentru canicula: inghetata.
„ - Cum sa fie?
- Rece, cremoasa, gustoasa, ceva ce nu am mai mancat,
ceva ce nu ai mai pregatit, ceva cu care sa ne
surprinzi.”
Grea tema, dar nu imposibila!
Grea tema, dar nu imposibila!
Conditia, sa ai la indemana ingredientele ca sa nu fie
nevoie sa dai piept cu urgia fierbinte.
Sunt bine pregatita la capitolul ingrediente de baza:
smantana dulce, oua proapete, zahar aromat dar scotocesc dupa
elementul surpriza.
Insir pe masa de lucru mastica de Hios, matcha, ceva
fructe proaspete, dar nimic nu imi face cu ochiul.
Deja le-am incercat!
Imi rotesc privirea simtind o prezenta vibranta ce
asteapta sa fie descoperita.
Imprastii plicurile cu scortisoara, cuisoare, foi de
dafin, si degetele se opresc brusc: sofran.
Asta e!
De ce doar in pilaf?
De ce nu in inghetata?
Inghetata cu sofran - suna bine dar trebuie sa fie si
buna.
MAXIM de buna!
Șofranul este stigmatul uscat rosu – portocaliu al unui
anumit tip de floare denumita „Crocus stativus” care face parte din
familia irisului. Există doar 3 stigmate în fiecare floare și
trebuie recoltate cu grijă cu mâna imediat ce se deschide floarea.
Este nevoie de aproape 70.000 de flori de crocus pentru a produce
doar o jumătate de kilogram de șofran uscat. Ca atare se explică de
ce este cel mai scump condiment din lume.
Șofranul are o aromă foarte subtilă, greu de descris dar
si mai greu de substituit - florala, asemanatoare cu cea a mierii
de albine, usor picanta sau comparabila cu cea a fanului proaspat.
Sofranul este responsabil pentru acea culoare distinctă, galben
strălucitor, pe care o capata preparatele in care este
adaugat.
Originar din Marea Mediterană, sofranului i s-a atribuit
si o legenda in mitologia greacă din care aflăm că frumosul muritor
Krocos s-a îndrăgostit de nimfa Smilax, dar aceasta i-a respins
avansurile şi l-a transformat într-o superbă floare purpurie,
Crocus.
O altă legendă spune că zeul Hermes i-ar fi ranit faţa
chipeşului Krocos cu un disc intr-o disputa iar picăturile de sânge
care s-ar fi prelins din rana ar fi căzut pe o floare frumoasă de
culoare mov aprins cu trei stigmate cărămizii ce au devenit
simbolul delicateţei, al înnoirii şi al revigorării.
Denumirea sofranului are la baza cuvantul „zafaran” din
limba araba, însemnand "galben" şi este menţionat încă din anul
1500 î.Hr., atât în scrierile clasice, cât şi în Biblie, unde-l
regăsim în Cântecul cântecelor al regelui Solomon (4:14). Celelalte
derivate lingvistice provin din vechiul cuvânt francez safran,
latinescul safranum şi englezescul safroun.
Proprietățile sale de colorare au fost la fel de
apreciate ca aroma sa unică. Numit și „aurul roșu” sofranul era
considerat un simbol al luminii, motiv pentru care hainele
conducătorilor erau vopsite in cele mai vechi timpuri cu extractul
stigmatelor de Crocus ce dădeau o culoare `galben soare`. În India,
culoarea sa este considerată simbolul frumuseții și este culoarea
oficială a robelor preotilor budiști.
Șofranul a fost folosit si pentru a inmiresma băile și
sălile publice din Roma imperială iar faraonii şi regii egipteni il
utilizau ca afrodiziac, in cantitati moderate, cunoscand faptul ca
o cantitate mare poate produce moartea, acesta acţionând ca un
narcotic.
Beneficiile de sănătate ale șofranului
Sofranul conține compuși derivați din plante cunoscuți
pentru proprietățile antioxidante, de prevenire a bolilor și de
promovare a sănătății. Petalele șofranului contin uleiuri esențiale
volatile, cel mai important fiind safranalul, care conferă
șofranului o aromă distinctă de fân.
De asemenea, conține alte carotenoide, inclusiv
zeaxantină, licopen, α- și β-caroten. Acestea sunt antioxidanți
importanți care ajută la protejarea organismului de stres indus de
oxidanți, cancere, infecții și acționează ca modulatori
imuni.
Componentele active au multe aplicații terapeutice în
medicamente tradiționale antiseptice, antidepresive, antioxidante,
digestive, anti-convulsive.
Șofranul este o sursă bună de minerale cum ar fi cuprul,
potasiul, calciul, manganul, fierul, seleniul, zincul și magneziul.
Potasiul este o componentă importantă a fluidelor celulare și a
organismului, care ajută la controlul ritmului cardiac și a
tensiunii arteriale. Manganul și cuprul sunt folosite de organism
ca și co-factori pentru enzima antioxidantă, superoxid dismutaza.
Fierul este esențial pentru producerea de celule roșii în sânge.
Planta este un remediu pentru stările febrile, reducerea crampelor,
pentru ficat mărit, dar şi pentru calmarea nervilor. De asemenea,
se pare că studii preliminare au arătat că o substanţă activă din
şofranul indian, curcumina, poate ajuta la vindecarea cancerului de
sân şi a prostatei.
Romanii au adus inițial șofranul în Anglia, si este
cultivat în cantități mari în Essex, mai ales într-un oraș numit
Saffron Walden, a cărui stemă include trei crocusuri de
șofran.
Deşi cele mai multe varietăţi din acest condiment se
găsesc în Iran, cel mai mare exportator este Spania, unde
musulmanii l-au introdus în secolul al VIII-lea împreună cu orezul
și zahărul sub forma de condiment pentru mâncare şi
băuturi.
Sofranul apare în bucătăria maură, mediteraneană și
asiatică. Cea mai obișnuită funcție este aceea de a colora orezul,
pilaful indian de pe mesele festive și risotto-ul Milanese, unde
aroma sa delicată îl face să fie cea mai faimoasă mâncare de orez
italiană. Se combină bine cu pește și fructe de mare, este
ingredientul cheie din paella spaniolă, precum și din
bouillabaisse. În Anglia, șofranul este probabil cel mai bine
cunoscut pentru utilizarea sa în chifle de șofran Cornish, unde
este asociat cu fructe uscate într-un tort cu drojdie.
Cum să utilizați șofranul
Aveți nevoie doar de câteva fire pentru a asezona și
colora întregul fel de mâncare. Adăugați-le direct in farfurie,
zdrobiti-l până veti obtine o pulbere fină într-un mojar dar cel
mai ușor este sa inmuiati șofranul în apă (lichid de gatit)
fierbinte. Succesul preparatului in care adaugati sofran va fi
garantat daca il veti distribui uniform in compozitie.
http://theepicentre.com/spice/saffron/
Eliberez „campul de batalie” punand la locul lor in
cutii condimentele ravasite.
Scot „arsenalul” ajutator: mixer, castroane, ingrediente
si cutia in care la final voi depozita miraculoasa
inghetata.
Randuiesc in ordinea folosirii:
- trei oua
- 1+1 plic (80 grame) zahar pudra vanilat Dr.
Oetker
- 50 grame lapte
- un plic (0,12 grame) sofran
- o cutie (400 grame) smantana dulce (de
separator)
Pentru inceput incalzesc laptele in cuptorul cu
microunde pentru 30 de secunde dupa care rastorn in el continutul
plicului de sofran.
Pana se inmoaie sofranul separ galbenusurile celor trei
oua de albusuri si adaug zaharul vanilat.
Omogenizez compozitia dupa care torn laptele cu
sofran.
Asez vasul deasupra unei cratite in care fierbe apa
(bain-marie) si amestec continuu pana ce amestecul se ingroasa,
capatand consistenta ciulamalei.
Indepartez vasul de pe sursa de caldura si las sa se
racoreasca.
In acest timp bat albusurile spuma tare.
Pregatesc si frisca, amestecand continutul unui plic de
zahar pudra cu aroma de vanilie cu smantana dulce pana ce apar
creste ferme.
Trec apoi sa asamblez inghetata rasturnand crema de ou
si sofran peste frisca si incorporand-o cu miscari usoare pana voi
obtine un amestec fin.
Adaug si albusurile spuma continuand sa amestec
compozitia tot cu miscari usoare, de jos in sus si de la centru
catre margini, asa incat sa conserv aerul din spuma de
albus.
Rastorn totul la final intr-o cutie cu capac pentru
congelator si, pentru a sublinia valoarea ingredientului principal
- sofranul, decorez usor cu colorant alimentar de culoarea
aurului.
Se depoziteaza in congelator pentru cel putin patru ore
dupa care poate fi consumata.
Pot declara ca este o inghetata divina!
