Lui C. Brâncuși

Duhul e-n minți- și pe pământ umbră.

Ochii noștri trag stelele în gări.

Miresmele au culcat zgomotele,

cu adieri ne pipăie câmpia,-

 mătasea mării pașilor se dăruie,-

vântuie vremea prin ramuri greu încărcate,

veștile, simte-le, coapte, cad pretutindeni în noapte.

Sorii mâinilor cerului i-am întins.

Pe mormintele nedeschise împinși

ne purtăm fântânile în sânge.

Să înălțăm vrem iar turnul lui Babel,

din năzuinți