Text de 2 pagini A4, timp de citire cca 10 minute.
Merită, veți afla chestii foarte interesante, inclusiv legate de istoria României. Pentru o bună înțelegere ar trebui să fi citit precedentele două articole. Care sunt disponibile aici și
aici
După prăbușirea Bulgariei Mari din nordul Mării Negre sub loviturile hazarilor, Asparuh, al treilea fiu al hanului Kubrat, însoțit de grupuri de bulgari onoguri și kutriguri, a trecut Niprul spre vest. Forțat de presiunea hazarilor, și-a continuat drumul spre gurile Dunării, unde cu acordul bizantinilor, a trecut fluviul, cu condiția să se stabilească pe aproape și să fie cuminte. În această perioadă numeroase grupuri de slavi sunt asociați (probabil că și cu forța) grupului de proto-bulgari.
|
Harta acoperă circa 200 de ani de istorie. (aprox 670-900).
Nu toate elementele și evenimentele de pe această hartă sunt
contemporane unele cu altele.
|
O sursă de epocă vorbește că bulgarii s-ar fi așezat pe
o insulă mare a Dunării (in Deltă, între brațe?), dar arheologia a
identificat o mare circumvalație, o fortificație circulară dublă
formată dintr-un val de pământ, în jurul localității Niculițel, de
lângă Isaccea (al cărui nume antic nu îl cunoaștem), care închidea
între meterezele sale câteva sute bune de hectare. Arheologii cred
că oamenii lui Asparuh au construit-o și s-au stabilit temporar în
interiorul acesteia. Vezi poză
|
Traseul circumvalației (fortificație circulară) atribuită
bulgarilor lui Asparuh,
de la Niculițel, jud Tulcea
|
Trebuie înțeles că Dobrogea și tot teritoriul Bulgariei
de azi era la acel moment parte din Imperiul Bizantin. Hotarul cu
„lumea barbară” era pe Dunăre.
Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine (vezi poza).
Ulterior, forțând înțelegerea cu bizantinii, Asparuh și-a întins controlul până în cel mai îngust loc dintre Dunăre și Mare de pe teritoriul Dobrogei, unde a construit un alt val de pământ, de data asta liniar, de 61 km, menit să împiedice sosirea rapidă a unei eventuale mari armate de cavalerie bizantine (vezi poza).
|
Traseul celor trei valuri care traversează Dobrogea în zona
ei cea mai îngustă. Cel mai vechi, cu roșu, este atribuit epocii
lui Asparuh, fiindcă este îndreptat împotriva unui inamic ce ar fi
putut veni din sud (bizantinii). Celelalte două valuri sunt
atribuite bizantinilor, după prăbușirea Țaratului Bulgar și după ce
au preluat controlul Dobrogei. Posibil să aibă legătură cu războiul
rus'-bizantin, al lui Sviatoslav de Kiev (968–971)
|
Stăpân peste mai toată Dobrogea, Asparuh a obligat triburile locale de slavi, dar și pe cele de la nordul Dunării (așa zic documentele, că în Muntenia locuiau cele ”7 triburi slave”) să i se supună, să îi plătească tribut și să îl însoțească în campaniile militare. Cu armatele astfel organizate, și folosind Dobrogea ca bază de atac, Asparuh a început să facă raiduri de pradă în sudul Balcanilor.
Împăratul bizantin Constantin IV Pogonatul (adică Bărbosul), n-a putut întreprinde nimic că era ocupat cu luptele contra arabilor în Anatolia. Iar după ce i-a învins pe arabi, bizantinii n-au prea mai avut energie. Drept care au fost înfrânți crunt de bulgari în Bătălia de la Ongal, dată undeva în nordul Dobrogei, pe lângă Dunăre, poate chiar la Niculițel (680). După acest dezastru pentru bizantini, a fost semnat un tratat prin care Imperiul ceda Dobrogea și provincia Misia (adica tot spațiul dintre Balcani și Dunăre- vezi harta) dar fără orașul Ordessos (Varna) de pe coasta Mării Negre . Restul orașelor (Histria, Tomis-Constantia, Callatis, Ulmetum, Ibida, Halmyris, Dinogetia, Tropeaum și altele) fuseseră oricum definitiv devastate cu ceva decenii în urmă de o alianță slavo-avară și nu prea mai rămăsese mare lucru din ele.
Astfel s-a format nucleul hanatului bulgar din Balcani, din care făceau parte și teritoriile nord dunărene controlate politic de triburile slave, supuse bulgarilor. Adică Muntenia și Oltenia. Vedeți harta de mai sus.
După Asparauh a urmat hanul TERVEL care mai lărgit un pic teritoriul hanatului spre sud. Lui Tervel – bănuit a fi fost creștin, precum bunicul lui, Kubrat – i-a fost oferit, de către împăratul bizantin, titlul de Caesar. Titlu care slavizat a dat numele de țar. Dar primul rege bulgar care-și va lua titlul de țar va fi Simeon, vreo 280 de ani mai târziu!
Epocii lui îi este atribuită sculptarea celui mai impresionant monument artistic al hanatului bulgar: Călărețul de la Madara. Un basorelief uriaș, cioplit pe o faleză naturală de gresie, reprezentând un călăreț bulgar ce ucide un leu, urmat de un câine. De jur împrejur e o inscripție în limba greacă ce-l slăvește pe Tervel. Există opinii că la origine ar fi fost o sculptură elenistică a cavalerului trac, transformată în epoca lui Tervel. Nu e sigur dacă a fost așa...Monumentul, aflat în patrimoniul UNESCO apare pe toate monezile bulgărești și e un simbol național.
Desen din anii 1920 al Călărețului de la Madara. |
În apropierea călălărețului a fost fondată capitala Pliska. O incintă poligonală uriașă cu val de pământ și șanț ce închide o suprafață de 21 kilometri pătrați, în interiorul căreia s-a dezvoltat o mare așezare. Ceva mai târziu în mijlocul acestei incinte, hanii bulgari au construit - sub influență bizantină - o cetate cu ziduri masive de piatră. În interiorul ”citadelei” de piatră, au fost descoperite palate impresionante, edificii religioase (temple păgâne și biserici – după adoptarea creștinismului în sec al 9-lea), drumuri și piețe pavate, apeducte subterane prin conducte de ceramică. Hanii bulgari au dorit o capitală care să rivalizeze cu Constantinopolul. Va devenii cel mai mare oraș „barbar” din Europa din afara lumii romane (bizantine).
În perioada războinicului han KRUM (800-814) controlul regatului s-a întins mult spre nord, până în Transilvania. Avarii care stăpâneau de mai bine de un secol Pannonia și Transilvania fuseseră învinși de Imperiul Franc (Carolingian). Da, care ajunsese până pe la Tisa. Profitând de situația asta, Krum a organizat o campanie contra avarilor pe care i-a zdrobit definitiv, ocazie cu care a adus sub controlul Bulgariei, Transilvania și valoroasele sale mine de sare.
Probabil asta este epoca când a fost îngropat faimosul tezaur avar de aur descoperit la Sânicolaul Mare și aflat azi la Kunsthistorishe Museum din Viena.
| Tezaurul avar cu obiecte de tradiție iraniană, descoperit în 1799 în localitatea Sânnicolaul Mare (Nagyszentmiklós), azi în jud Arad. |
În 811, împăratul Nikefor al Bizanțului a pornit o uriașă campanie contra bulgarilor. A cucerit capitala Pliska pe care a devastat-o cumplit, ucigând în același timp toată populația locală. Continuînd campania prin munții Balcani, armata romană a fost surprinsă într-o trecătoare și zdrobită. Împăratul a fost ucis în luptă. Furios pentru masacrele de la Pliska, hanul Krum i-a tăiat capul împăratului Nikefor și după a defilat cu el ridicat într-o sulită, a pus să fie fiert, iar craniul, poleit cu aur a fost transformat într-o cupă de băut. O epică umilire post-mortem! Și un obicei răspândit la popoarele stepei.
Un an mai târziu, în 812, Krum a inițiat el o campanie contra bizantinilor, a devastat sudul Traciei și s-a oprit sub zidurile Constantinopolului în fața cărora a făcut o demonstație de forță, fără însă să încerce vreun asediu. Încercările de a face pace cu bizantinii au dat greș și furios, Krum a ars numeroase biserici și mănăstiri culminând cu asedierea și cucerirea Adrianopolului. A luat de acolo peste 10.000 de prizonieri adrianopolitani și i-a colonizat la nordul Dunării, pe teritoriul Munteniei.
Săpăturile arheologice din jurul Bucovului (marginea Ploieștilor) au descoperit câteva așezări neobișnuite din acea perioadă. Locuitorii acestor sate aveau - conform descoperirilor - un mod de viață superior și oarecum diferit de al celor din alte așezări contemporane. În general arheologii sunt de acord că așezările de la Bucov ar fi putut fi ale deportaților din Adrianopol.
Istoricul și profesorul Florin Curta a mai observat ceva. În mai multe așezări cercetate în câmpia Munteniei, au fost descoperite tuburi ceramice pentru aducțiune de apă, inclusiv multe rebuturi. Identice cu cele folosite în capitala Pliska. Deoarece în satele necăjite din Muntenia nimeni nu folosea acele tuburi pentru așa ceva, a concluzionat că aceste sate produceau tuburi pentru a le exporta la sudul Dunării. Dar ce? - s-ar putea întreba unii – la Pliska nu se puteau produce conducte de ceramică? De ce s-ar exporta peste Dunăre tuburi ceramice din Muntenia, către un oraș aflat la peste 200 km distanță? Profesorul Curta argumentează că asemenea obiecte de ceramică aveau nevoie de arderi la temperaturi de peste 1000 de grade, ceea ce însemna un consum uriaș de lemn. Iar la sudul Dunării lemnul nu era atât de abundent pe cât era necesar. Și era nevoie de o cantitate industrială de tuburi. Posibil – aș adăuga eu – ca și calitatea argilei să fi fost mai bună la nordul Dunării. Puteți citi acest articol aici
| Una din intrările în citadela centrală a orașului Pliska. Un
obiectiv interesant de vizitat în Bulgaria. Și usor accesibil de pe
autostrada catre Varna. |
Un alt monument asociat cu stăpânirea bulgară la nordul
Dunării se află tot în jud. Prahova, probabil legat tot de drumul
sării dinspre Transilvania către Dunăre. La intrarea în trecătoarea
Slon-Vama Buzăului, una din cele mai vechi pasuri transcarpatice, a
fost ridicată o cetate monumentală (cu 3 faze de construcție).
Ultima fază denotă o zidărie de tradiție balcanic-bizantină din
blocuri de piatră frumos cioplite ce alternează cu rânduri de
cărămida mare, pătrată. Specialiștii s-au întrebat de ce era
exploată sarea din Transilvania când existau saline și în sud,
chiar în Prahova. Probabil că erau exploatate și salinele din sud,
însă nevoile țaratului erau mari, iar în Balcani nu exista sare
deloc. Nu trebuie uitat că sarea era o marfă de importanță vitală,
numită și „aurul alb”. Puteți citi un articol despre cetatea de la
Slon și arheologia legată de această epocă în jud Prahova
aici
Mă opresc aici pentru moment, fiindcă nu vreau să fac o postare prea lungă. Voi continua zilele viitoare cu restul istoriei Primului Țarat (Hanat de fapt) Bulgar și conexiunile cu istoria noastră.
Vezi aici articolele următoare
