Mi-am propus ca de-a lungul mai multor postări să prezint istoria veche a Bulgariei, deoarece aceasta a avut o importanță covârșitoare și asupra teritoriilor noastre, nord-dunărene. Nicicând, până după anii 1990, istoria țaratelor bulgare nu a fost discutată limpede în spațiul românesc, inițial, în interbelic din cauza sărăciei informației arheologice (care au început să apară după anii 1950) iar apoi, în comunism din cauza ideologiei.
În comunism, relațiile/influențele/dominațiile țaratelor bulgare în spațiul nord-dunărean au fost realmente ocultate cu bună știință, un subiect tabu. Întâi, fiindcă aceste relații erau incompatibile cu teoriile naționaliste românești ale „unității și continuității”, apoi fiindcă se considera că discutarea liberă a conexiunilor medievale prea strânse între cele două spații geografice, ar putea duce la formularea de...pretenții teritoriale. Da, știu, este neobișnuit pentru noi să înțelegem azi, dar nu trebuie uitată Dobrogea, care a făcut parte integrantă din cele două țarate bulgare (Primul Țarat 681-1018, Al Doilea Țarat 1185-1258) și pe teritoriul căreia se află numeroase monumente care vorbesc despre asta.
Din comunismul românesc sunt înregistrări scrise ale unor
ședințe între arheologi și politruci care discutau despre cum să
împace descoperirile arheologice cu teoriile legate de etnogeneza
românilor, relațiile cu puterile vecine (Bizanțul, Bulgaria,
Ungaria) cum ar trebui formulate aceste teorii, atât în lucrarile
științifice cât și în zona de popularizare, în așa fel încât să fie
conforme cu mitologia istorică națională.
Pe de altă parte, nici naționalismul bulgar de epocă comunistă nu a ajutat deloc, ideologia istorică de până în 1989, negând existanța unei populații romanice (vlahi în speță) pe teritoriile țaratelor medievale.
Din cauza lipsei de informații arheologice în spațiul
internațional, nici istoricii străini nu puteau lucra altfel decât
brodând teorii pe marginea izvoarelor scrise, foarte puține și
sărace. Mai ales pentru spațiul țării noastre. Fiindcă din cauza
sărăciei de surse scrise – mai ales pentru evul mediu
timpuriu-epoca Primului Țarat Bulgar - arheologia era și este
singura care poate aduce informații relevante.
După deceniul anilor 90, istoriografia ambelor țări a intrat pe făgașuri din ce în ce mai normale, ajungându-se, pe an ce trece, să avem acces la studii de istorie din ce în ce mai bune și mai echilibrate.
Fiindcă postările de facebook nu pot fi lungi, o să încerc să fac un serial, adunând la finele fiecărei postări linkurile episoadelor precedente. Asta e o introducere. Vedeți următoaele postări.
Imaginea - un călăreț - e un grafiti din ansamblul monastic medieval timpuriu de la Basarabi-Murfatlar (sec 9-10)
