Adică, ori e a ta, ori a altcuiva. Nu e niciodată
altfel. Da, că e cineva atras de tine sau tu de el, că îți place de
el, OK. Dar nu e iubire dacă omul acela este la fel de disponibil
pentru toată lumea precum era înainte să fie cu tine. De fapt, nici
nu e nevoie să existe din partea ta o cerere formală în acest sens:
din clipa în care cineva s-a decis cu privire la relația cu tine,
alte posibilități amoroase sunt excluse. Este ceva firesc, și
neimpus de nimeni: omul în cauză vrea, simte și poate să fie din
punct de vedere amoros doar cu tine. Dacă ce aveți voi doi de fapt
are sau poate avea cu oricine mai este disponibil, conexiunea
voastră nu există e doar în capul tău. Nici nu mai ai timp, chef
sau nevoie să îți iei validare din altă parte pentru că preocuparea
ta este omul iubit. Și de la începutul relației vezi dacă celălalt
te vrea pentru că te iubește, sau pentru orice altceva. Să ne
înțelegem, iubirea e ceva rar, profund și foarte consistent. Da, nu
toți oamenii sunt în relații de iubire, ci mulți stau în relații de
conveniență, schimb, obligație. E ok, pe pământ este loc pentru tot
tacâmul relațional. Dar, ideea că el/ea te iubește, dar mai
vorbește/se vede/ este disponibil/ă și pentru alte persoane este
falsă. Când iubești ești atât de ocupat cu omul tău că simți că nu
îți ajunge timpul rămas din viața ta să fiți împreună, nici prin
cap nu îți trece să mai deschizi alte relații sau dacă ai relații
deschise, le închizi. Dar, mai ales, ți se pare o nebunie ideea că
ai putea să pierzi încrederea celuilalt și implicit relația:
alegerea ta de a prioritiza persoana iubită este singura alegere pe
care o faci când iubești. Când nu iubești ești cu ochii în toate
părțile, parcă ai vrea și altceva. În schimb, dacă iubești, ești
acolo, în treaba ta și a celuilalt, și dacă intervine ceva între
voi, repari, comunici, lupți. Nu prea poți să iubești și în același
timp să te plictisești...pentru că a fi lângă omul iubit este cea
mai interesantă și revelatoare experiență a vieții tale, nu știi
cum să faci să fii mai mult cu celălalt, să îi dai din ce ești și
să primești din ceea ce el este pentru că împreună sunteți ceea ce
separat nu ați putea fi...
de Ana Maria Ducuță