Acum vreo 25 de ani, cînd m-a întrebat Mariana Marin ce poeți
contemporani îmi plac, primul nume care mi-a venit în minte a fost
Iustin Panța. O să-i spun lui Iustin că are un admirator la
București, mi-a răspuns ea zîmbind. N-am avut ocazia să-l
cunosc decît prin cărțile sale, pe care le căutam în librării
imediat ce aflam că au apărut. Știam de prietenia care îl lega de
Alexandru Uiuiu, așa că m-am bucurat mult cînd am participat la
lansarea cărții Iustin, pe care prietenul lui i-a dedicat-o,
o proză despre o poezie, carte apărută în 2017 la editura
Charmides. Ar fi prea puțin de spus că este o carte
despre prietenie, povestea unei prietenii care urma să
fie pilduitoare, așa cum mi-a scris Alexandru Uiuiu în
dedicația de pe prima filă a cărții. Iustin este un personaj extrem
de viu, accidentul, de la care se vor împlini în septembrie 20 de
ani, este doar un vis urît, discuțiile lor nesfîrșite nu vor putea
fi întrerupte de nimeni și de nimic. Am rămas după închiderea
cărții, La Garaj, cu coatele pe bar,
ascultîndu-i cum fac schimb de cuvinte, părtaș la o poveste care va
dura cît literatura.