Povestea spune că-n acel uitatTrecut în care-atâtea-s făptuite,Nesigure, reale,-nchipuite,Un om a conceput nemăsuratProiect de a închide universulÎn carte şi-n avânt nesăbuitNălţat-a manuscris fin întocmit,Din scoarţă-n scoarţă declamându-i versul.Se pregătea acum să-i mulţumeascăPreabunei sorţi, când, deodată, vedeDisc lucitor pe cer. Nu-i vine-a crede:Uitase-n grabă luna s-o numească.Povestea-i născocită, ia aminte,Dar poate tâlcui vrăjitoriaAcelora ce-ales-am meseriaDe-a preschimba viaţa în cuvinte.Mereu esenţa scapă. Legea-i una.Orice cuvânt e palid raportatLa lucru-n sine. Bietul rezumatAl vechii mele prietenii cu lunaN-o poate eluda. Şi unde oareVăzut-o-am întâi? ÎntipărităPe cerul teoriei ori ivităÎn seara ce se lasă peste mare?Cum ştim, viaţa noastră schimbătoareSă fie poate, uneori, frumoasă,Şi au fost şi seri când, mire şi mireasă,Te-am contemplat, o, lună, cu-ncântare....