Îţi vorbesc (şoptind şi arătându-ţi cudegetul tot ceea ce doresc să ştiu) dar nu-i pasănimănui. Cam de ce le-ar păsa?Prisositorul soare nu urmăreşte nimic.Îşi vede-n tihnă de drum şi-mi pârjoleşte pielea.Cui oare să-i vorbesc de nulăuntrului meu atotmistuitor? Cui oare să-i arătforma casei în care locuiesc,ori creierul şi piciorul, apăsările desub osoasa ţeastă, perii de pe picioaremodelul scării de la uşa de intrare?Dacă discut cu mine însumi şi-aştept răspuns,şi-aştept să fiu crezut, mărturisindu-midemenţa-n dialogul acestaînseamnă că-s nebun? Să pari nerod,nerod să pari, să fii atât de nebun încât să spui,să spui că lumea-n spasme, încifratăeste cum? şi-aştept răspunsul.Să fii nebun, nebun, să fii calm, să tot şeziplin de-amar pe vechiu-ţi scaun de lemnşi să străbaţi lumea-mpietritănecruţător, cu doar sălbaticul regretcă nu ţi-i dat a şti? Să-nnebuneşti după un răspu