Şi veghea mea nicicând va să termine,
căci mândrele-i poveşti de fiecare dată
Şeherazada fi-va să depene şi-ndată
o altă noapte trece, o altă ziuă vine.
În furca ei, Tristeţea, iluzie-aşteptată
fi-va să toarcă veşnic pentru mine
şi pentru-o tuberoză, Moartea, ştiu prea bine,
mă va lăsa mereu pe altădată.
Aici unde mireasma crudă se preface