În jurul turnului albit de vreme

o barză-nvaţă geometrii astrale,

din linii drepte şi spirale

reconstruind ştiute teoreme.

Trec peste sat amurguri ireale

şi pier în zări ca nişte vechi trireme,

lăsând în seară-un suflet ce se teme

visând pe ţărm călătoriile sale.

Din larguri briza reînvie iară

mâna iubitei de demult uitată ;

pierdut, un câine liniştea sfâşie

departe prin păduri, pe când coboară

din turn şase bătăi şi deodată

se-ntunecă şi suflet şi câmpie.

Trad. Darie Novăceanu