…ia aceste lănci care o să-ţi păzească

domnia mai presus de toate…

(Ovidiu, Metamorfoze, V)

Eşti zeul trupurilor, dai şi răpeşti mierea îmbrăţişării celei mai adânci,

te bucuri la ţipătul nostru, la urcările prevăzătoare în faţa plăcerii

pentru a pluti apoi în tihnă,

meduză la jumătatea visului între apă şi soare.

Dar speri de asemenea

şi la cuvânt, atunci eşti mai de temut,