Viața nu m-a scutit de suferințe. Ba chiar mi le-a oferit cu generozitate. Spre învățare. Ce ni se-ntâmplă este întotdeauna o oportunitate de învățare.

Și pentru că iubirea și iertarea se învață foarte greu, oamenii preferă să învețe ce e mai ușor: să judece, să condamne, să urască. Pentru că-i doare, e de-nțeles. Iar dacă fac aceste lucruri, ei cred că o să-i doară mai puțin. Și mai cred că, în acest fel, se răzbună cumva pe cei care le-au făcut rău sau, în unele cazuri, pe Dumnezeu - care (spun ei) a lăsat să li se-ntâmple răul și suferința.

Acum 13 ani am avut un colaps major în viața mea. Așa cum probabil bănuiți, nu cu sensul din dicționar. Iar de atunci am decis că trebuie neapărat să înțeleg oamenii până în cele mai mici amănunte și lumea în care trăiesc. Și mi-am promis că n-o să mă las...