iar și iar, am rătăcit drumul, am rătăcit calea, m-am pierdut de mine și de alții, m-am dezbărat de armuri și am spart zidurile cu mâna goală,crezând că din cauza lor nu poate intra lumina în sufletul meu, crezând că doar așa pot îmbrățișa omul.fiind om. fiind alinare. fiind bunătate. fiind iubire. fiind căldură.acum nimic nu-mi mai poate ține de cald.îmi tremură inima și mi se înnoadă lacrimile pe sub piele.nu mai am curaj să fiu vulnerabilitate.nu mai am curaj să mă arăt în gândurile goale.nu mai am curaj să invit un altul în povestea mea.am căutat, inconștient, jumătatea.și asta am găsit.jumătăți.și m-am înjumătățit și eu.am tăiat din mine, din preaplinul meu.m-am împuținat, m-am făcut mică, am tăcut strigătul, am tăcut durerea, am închis ochii și am îmbrățișat întunericul.am devenit praf de stele.iar apoi, ușor, ușor, m-am făcut cenușă.phoenix nu e doar un mit.e întruchiparea realit�...