“Dacă vorbele n-au nici un înţeles,
tăcerea e preţioasă”- proverb arab
“De aur e tăcerea şi de argint
Cuvântul.”
Care profan rostit-a astfel de
blasfemie?
Ce asiat zănatic, orb şi mut, sfidând
la fel destinul orb şi mut
care nebun, străin de lume,
duşman
virtuţii, a numit sufletul o himeră,
cuvântul de argint?
Singurul dar al nostru
atotcuprinzător,
tristeţi şi-avânt, iubire,
bucurie,
singurul fapt uman în tot ce-avem
sălbatic!
Tu care îl numeşti de-argint nu ai
credinţa
în viitorul dezlegând tăcerea, în tot
ce-ar însemna
cuvânt de
taină
Neînţelept eşti, mersul nainte nu
te-ncântă-
cu ce nu ştii-tăcerea de aur-te
hrăneşti.
Eşti bolnav-căci tăcerea-i
neştiutoarea-i boală,
iar Cuvântul cel cald
şi-atrăgător-sănătate,
Tăcerea –i umbră, noapte;
Cuvântul-plină zi.
Cuvântul adevăr e,
viaţă-nemurire.
Să cuvântăm întruna, tăcerea nu-i a
noastră
de vreme ce ni-e chipul după al Vorbei
chip.
Să cuvântăm întruna, căci gândul sfânt
din noi e
vorbirea cea de abur a sufletului
mut.
15 ianuarie 1892
Trad. Elena
Lazăr
