Să fiu caprifoliul ce din ogradă se cațără

floare-nălțându-și pe zidul lăcașului tău,

caprifoliul ce din suflarea ta tânără

proaspăt se ține, proaspăt trăiește mereu.

Să viu, să mă-nalț la fereastră,

să-mi sprijini verdeață și ramuri.

Și pernă să fiu, cuib moale obrazului tău,

iubitoarei priviri prin deschisele geamuri.

Unească-se florile mele

cu părul tău drag,castaniu,