Muzele nu există. Există speranță, durere, sarmale și semințe
de floarea soarelui. Muze nu.
Șantiere de pe vremea lui Ceaușescu și cofetării în care se
fuma fără rușine. Terenuri de fotbal înlocuite de case diforme și
dicționare în care nu s-au înregsitrat încă înjurăturile de la
bloc.
La mine la bloc muzele jucau pitulușu, se împingeau în zăpadă
și se îmbrăcau frumos de Mărțișor și de Paște. Se ascundeau în
subsoluri pline de apă și șobolani și numărau până la mie cu ochii
întredeschiși, speriați de mumiile din poveștile lui Noni. Eu urcam
și coboram de zeci de ori pe zi ca să mă schimb și ca să fur felii
de castraveți din frigiderul nesupravegheat.
La bloc nimeni nu vorbea despre politică externă, nici despre
școală, nici despre muze. Cel mult ne interesa filmul de la ora
patru și cel puțin ce taxi conduce vecinul de la trei. Eu am vândut
pâmânt cu lingurița la intrarea în scară și mi-am pus unghii de
petale în grădină. Ne prăpădeam de râs cu gura leului și ne umpleam
genunchii de bandaje și bălării în excursii periculoase până la
blocul de la bănci.
La mine la bloc nimeni n-a avut păduchi, toți ne spălam din când în când cu șampon de benzină pentru că ne plăcea. Ne mai plăceau și capetele sparte cu piatra și geamurile sparte cu mingea. Frate-miu n-a fost niciodată la jocuri și eu n-am avut decât vreo cinșpe oracole în care mă îndrăgosteam treptat, dar sigur. Până la urmărorul.
La noi la bloc copiii n-aveau limite, nici alarmă, nici
telefoane. Aveau mame care strigau să vină la masă și vecine care
urlau să nu mai urle. Laica și Tița erau adevăratele muze (am putea
spune că frate-miu își amintește de câinii din cartier de câte ori
își studiază nasul în oglindă). Magazinele de la colț și gumele
turbo. Sifoanele și leagănele. Mirosul de prăjituri de la parter,
pe care, din fericire, încă îl mai simt când merg acasă.
Despre cum era la mine la bloc nu povestesc muzele. Habar n-au
muzele cum era să îmbraci păpușile cu ciorapi sfâșiați și înnodați
și ce se vorbea în spatele blocului când tanti Olimpia nu era pe
balcon.
La noi la bloc muzele erau copiii. Astăzi e liniște. S-o fi
blocat ușa de la subsolul de la scara unu.
O mie. Cine nu e gata...
