Din depărtări miroase a must. Vara încă pândește prin desișuri, roșie de supărare că o altă surată o izgonește prin zăvoi. Pe nesimțite se ocupă locurile, iar urmele în nisipul colțuros miros deja a putreziciune. De pe creste pândește o altă regină, înghețată, însă aici, prin grădini și livezi bătălia crâncenă se dă cu prețul frunzelor. Rugina se așterne încet. E alt timp, altă poveste.

Dintr-un desiș la care numai asurzitoarea liniște te duce hipnotic vorbește cu glas mut un pui de lebădă. Din vreme în vreme iese din îndestulatele unde albăstrii ca să țină lecții tuturor ce încremenesc văzându-l. Are aripile zdrelite, chiar înainte de a învăța zborul. 

Cât e ziua de lungă și le curăță. Încă nu a scăp...