Ziua de astăzi a fost despre mine… Despre tăceri bine drămuite, despre urări cu drag primite, despre gânduri înspre mine share-uite, despre oameni dragi, renunțări și răstigniri, despre sacrificii, jertfe pironite, cuie în suflet răsucite…. Mulți ani fabuloși, mie!
Citește mai departe
Joi, 16 noiembrie în Sebeș, județul Alba va avea loc un vernisaj de grafică, semnat Gabriela Tatiana Popa. Am hotărât să îi iau un interviu Gabrielei, tocmai de ziua ei, deoarece este unul dintre artiștii contemporani cu un imens potențial, un artist care prea mult a stat în umbră, dar care iată, acum a considerat că este vremea ca operele ei să părăsească atelierul și pentru publicul din România, dar nu numai. Haideți să descoperim care este povestea ei și, mai ales, cine este artistul Gabriela Ta
Citește mai departe
Zilele se frâng a soare răzvrătit peste papuri. Nopțile se îngrămădesc în claia serii amuțind greierii. Pe crânguri se lasă bruma și stârcii croncăne a frig. E octombrie. Din depărtări miroase a must. Vara încă pândește prin desișuri, roșie de supărare că o altă surată o izgonește prin zăvoi. Pe nesimțite se ocupă locurile, iar urmele în nisipul colțuros miros deja a putreziciune. De pe creste pândește o altă regină, înghețată, însă aici, prin grădini și livezi bătălia crâncenă se dă cu prețul frunzelor. Rugina se așterne încet. E alt timp, a
Citește mai departe
Sau locul unde timpul o ia la vale în stropi și curcubeie Cine ar fi crezut că există atâta apă într-o țară plină de nisip portocaliu? Un lucru știu foarte sigur: Marocul îți demontează la fiecare pas orice prejudecată. Pentru că nu am scris chiar imediat ce m-am întors în țară, nu-mi amintesc a câta zi a fost cea în care am mers la Ouzud. Asta cred eu, cel puțin. Realitatea este că Ouzoud este locul în care timpul se sparge în miliarde de particule fine, în scânteieri de apă și se dă
Citește mai departe
Îmi lipsește mult să scriu ca pe vremuri. Din vremuri de demult, un stil mult prea puțin cunoscut, mult prea demult pierdut. Îmi lipsesc tare multe…blogul acesta, scrierile din sertare, liniștea iarăși, credința, încrederea, pașii siguri. Mi-au revenit, nu știu de unde, determinarea, hotărârea, voința… poate nu vin toate odată și o să mă trezesc […]
Citește mai departe
Iubitori ai muzicii napoletane, admiratori ai Italiei până în cele mai adânci seve ale sale, sunteți invitați la o seară de neuitat în compania lui Don Michè, artistul român care a ales să aducă și pe meleagurile noastre magia muzicală a acestei țări! Vă poftim, așadar, să petreceți clipe de neuitat în compania acordurilor lui Don Michè, vineri, 28 iulie, începând cu orele 21.00 la Restaurantul Azuria din incinta Hotelului Boutique Citadel, Eforie Nord! Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, Don Michè revine în Rom
Citește mai departe
Vineri, 21 iulie, începând cu orele 20.30, restaurantul Voila din Constanța găzduiește una dintre vocile de referință ale jazzului din România: Aida Tavitian! Seara va fi animată de prezența talentatei artiste care va interpreta diverse piese din repertoriul clasic internațional. Aida Tavitian este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, actualmente profesor de pian la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. De-a lungul timpului a avut di
Citește mai departe
Inițial am spus că nu aș mai călca niciodată în Marrakech. Sufletul meu tânjește după liniște, iar acolo numai liniște nu a fost. Am visat Marocul peste 10 ani... am visat cum pășesc într-o cultură care mă fascinează și pe care mă străduiesc să o înțeleg. E greu cu înțelesul, de acceptat, la fel ca multe altele pe lumea asta, am acceptat și o astfel de experiență. Mi-am imaginat cum voi trece pe străzile pline de palmieri printre femei acoperite de niqab, fără
Citește mai departe
Într-o lume mult prea grăbită să prindă ultimul tren spre nemurire, într-o viață care te obligă să fii în goană mereu către ceva, există parcă locuri special create care să îți oprească timpul în loc. Și pașii. Și gândurile. Locuri în care să stai efectiv încremenit așa, vreme de câteva zile, întorcând pe toate fețele gândul că ai putea păstra sentimentul acesta, o eternitate.
Citește mai departe
„Mă întreb, care ar fi fost configuraţia Europei, dacă eu n-aş fi venit în România? Această aserţiune sună ca o trufie (chiar e, n.n.), dar eu sunt convins că destinele popoarelor depind adesea doar de un singur om, care este, în acest caz, unealta lui Dumnezeu”. Sunt chiar cuvintele regelui Carol I al României, o personalitate marcantă a istoriei poporului nostru, asupra căreia, autorul, Sorin Liviu Damean s-a aplecat cu adânc respect, considerație și devotament în volumul: "Carol I al României. Un monarh devotat", a cărui lansare va avea loc la Muzeul Munic
Citește mai departe
“…la actor se ajunge la capăt de drum” - George Banu Cine-aș fi Dacă-aș fi În subseri târzii Sub boltă? O eșarfă galbenă O sânziană? O flacără mușcată? Un timp, în timp uitată? Peste vreme, Când lumea o să mă cheme Numele-mi va fi un dar Prins cu-n nasture într-un chenar De copi
Citește mai departe
La cules de plante în Munții Orăștiei Am admirat mereu alchimiștii. Fie că aparțineau unor vremuri de demult, că se numeau vraci, druizi sau parfumieri, am fost mereu fascinată de felul în care oamenii aceștia au trăit în comuniune cu natura, realizând tot felul de poțiuni, leacuri, esențe, într-o simbioză perfectă cu elementele universale. La vremea adolescenței mele am învățat de la mama importanța îngrijirii corpului. Atunci, toate poveștile copilăriei mele au început să capete alt sens. Noro
Citește mai departe
"Poate într-o zi Lumina şi sângele Se vor contopi. Poate că acum Tot pe vechiul drum, Cărare bătută În apă stătută". ("Nunta"– De Sabie și Neam) Eu m-am născut călătorind. Am venit de undeva, din cer, în pântecul mamei, unde am explorat timp de nouă luni o lumea interioară. Atunci am învățat cât de important este să te descoperi, ce înseamnă introspecția și regăsirea de sin
Citește mai departe
“O femeie trebuie să aibă două calități: să fie elegantă și fabuloasă” – Coco Chanel Ce face o femeie să fie irezistibilă? Sunt mii de răspunsuri la întrebarea aceasta, dar adevărul este că singurul răspuns absolut plauzibil este eleganța. Probabil că, acum, unii dintre voi se vor întreba cum se definește eleganța. Am să vă spun povestea eleganței mele. Totul a început pe vremea când Salvador Dali era îndrăgostit lulea de Gala, viitoarea sa soție, iar aceasta nu avea încă bani de haine scumpe și își realiza ținutele la o croitoreasă obișnuită. Văzând că peste tot unde mergea în societate ținutele ei erau invidiate și admirate, Gala a început să-i arate croitoresei sale tot felul de reviste și să o îndrume de unde să-și ia materiale, unde să adauge nasturi și mărgele pe creațiile sale. Cu timpul cele două au devenit cele mai bune prietene. Astăzi, acea croitoreasă este cunoscută în toată lumea și este nimeni alta decât
Citește mai departe
Cred că aveam vreo 22 de ani prima dată când am mâncat un preparat din bucătăria chinezească. Senzația nu o poți uita vreodată: o explozie de arome bine dozate, nici prea spicy, nici prea dulci, o multitudine de texturi care mai de care mai îmbietoare pentru papilele gustative și, toate aranjate cu grijă în niște cutiuțe care, la prima vedere pot părea destul de micuțe atunci când foamea depășește imaginația, dar pe măsură ce te delectezi cu conținutul, constați că sunt făcute fix pe măsura apetitului tău. Nu am să uit niciodată această experiență și primele încercări stângace de a folosi bețișoarele într-o astfel de cutie. Eram de tot râsul și nu numai pentru prietenii mei, ci și pentru ceilalți din restaurantul Wu Xing unde încercam eu să mă familiarizez cu delicioasele mâncăruri chinezești.
Citește mai departe