In primele sedinte, multi ma intreaba „cum naiba sa ma simt asa, din cauza unor ganduri/emotii?!”. Evident, pentru „necunoscatori”, e o intrebare pertinenta. Cu atat mai mult pentru cei care sunt „in the problem” , se identifica cu dificultatea la care ne referim si nu in afara ei, sa o poata intelege altfel.

Cand esti prins in capcana simptomelor, nu mai poti judeca rational, ti se pare ca trebuie ori sa faci ceva pentru a te simti din nou in echilibru (si asta e bine, cu conditia ca tu sa vrei sa faci ceva diferit de ce ai facut pana in prezent, altfel ramai prins in irationalitate, cumva „ceva trebuie sa se schimbe” – fara ca tu sa faci ceva, „sa se intample o minune”), ori ca nimic nu mai poate fi reparat, ca ai cele mai ale naibii belele, ca nu exista cale de iesire din acele trairi. Si ca vorbim de trairi, in special la cele fizice, corporale, ma refer acum – ele pot fi de o mie de ori mai intens resimtite de o persoana cu tulburari an...