O sa incep cu ceva pozitiv si ceva negativ: de multa vreme ma bate gandul sa mai scriu pe blog, dar nu am avut timp (ceva negativ), insa Coviduț cel nazdravan mi-a oferit aceasta ocazie (ceva pozitiv – sa ne intelegem, nu am luat virusul, cel putin, nu am avut simptome, dar spun ca e vorba de ceva pozitiv, pentru ca am stat si stau acasa, din martie). De cel putin 25 de ani nu am mai avut atata timp la dispozitie cat am acum si totusi, parca nu destul (asta e ceva disfunctional, dar nu dezbatem acum acest subiect ).
Exemplificarea de mai sus are menirea de a explica de ce 2 persoane aflate in aceeasi situatie, percep realitatea diferit: fiecare are propriile filtre mintale si emotionale – e ca in figurile duble, eu vad tanara, tu vezi batrana din aceeasi poza, sau invers. Aceste filtre vin din schemele cognitive timpurii ale fiecarui om, cand copilul de atunci a inteles cumva realitatea lui inconjuratoare si pe baza carora si-a creat intregul scenariu de viata. Scenariu care nu e batut in cuie, dar nici modificabil integral. Si filtrele mai vin din starea emotionala de moment – de aceea nici evaluarile psihologice nu pot reflecta ceva pentru multa vreme, ci ele reflecta starea omului in momentul evaluarii. Nu discutam aici despre evaluari de profunzime ale personalitatii individului, pentru ca acele caracteristici sunt stabile, durabile si pot contura un profil psihologic foarte detaliat si apropiat de felul in care structura psihica a acestuia e construita si conform careia persoana se manifesta in general.
Revenind la pozitiv vs negativ, observ ca multi oameni indeamna la „sa gandim pozitiv”, chiar si atunci cand nu gasesti nimic pozitiv in situatia in care te afli. DA, a privi partea plina a paharului, e de obicei de ajutor, dar NU poate fi vreodata de ajuns. Acolo unde se foloseste gandirea pozitiva in exces, ori in situatii absurde (cum ar fi pierderea unei persoane dragi: cum sa ii spui omului ca e bine sa gandeasca pozitiv in acele momente?!), ea devine un apel spre gandirea magica, imatura si nerealista, total nefolositoare unui adult. Pe de alta parte, nici o gandire negativista nu va ajuta, ci doar va trage in jos persoana, o va seca de forțe si va genera la propriu, patologii, boli psihice si/sau somatice (fizice). Pentru ca exista o legatura stransa minte-corp, pe care am detaliat-o in alt articol. O atitudine ma realista ar fi o cale de mijloc si nu o gandire in extreme, insa intotdeauna aceasta „cale de mijloc” va tine seama de situatia la care ne raportam. Pentru ca nimeni nu poate fi intotdeauna la fel, nu se poate manifesta la fel.
De aici pornesc o diferentiere intre emotii negative functionale si emotii negative disfunctionale. Pentru ca cele pozitive, se presupune ca sunt functionale, insa doar daca nu se regasesc in exces si sub forma unei exaltari ce tine mai mult de domeniul patologicului, cum ar fi acele emotii intense traite intr-un episod maniacal, specific unei tulburari afective bipolare.
Emotiile negative sunt functionale atunci cand au rolul de a proteja individul si de a-l ajuta in adaptare. De ex: frica, poate fi o emotie negativa functionala, atunci cand intalnim un caine de talie mare, cu bale la gura, cu aspect fioros, fara lesa si insotitor, caine ce vine amenintator spre noi. Cu, sau fara fobie de caini, vom simti probabil nevoia sa fugim, sa ne protejam – aici frica e functionala, pentru ca acel caine chiar poate fi periculos, agresiv, poate avea turbare, etc. Dar daca o persoana vede un caine intr-o curte, fie el cu, sau fara bale la gura si o ia la fuga de frica, persoana fiind pe strada, atunci ea traieste o emotie negativa disfunctionala, din cauza erorii de gandire si interpretare a situatiei respective. Adica situatia respectiva e perceputa ca pe un pericol, dar ea in realitate, nu e asa.
Cultural vorbind, noi ca popor am dezvoltat ideea ca emotiile nu se „dau pe fata”, nu se pot trai asa, necontrolat. Unori da, intr-adevar (cum ar fi furia) in anumite momente, insa majoritatea e absurd sa fie reprimate. Pentru ca si furia scoasa si nereprimata, are rolul ei. Dar despre asta, in alt articol .
Daca ne raportam la situatia actuala, in care ne aflam majoritatea, stand in case, oprind socializarea live, putem trai un amalgam de emotii negative si pozitive, functionale si disfunctionale. Asa cum eu am vazut pozitivul in faptul ca nu mai pot lucra atat de mult pe cat lucram inainte de pandemie, dar in acelasi timp, tanjind dupa o discutie la cafenea cu o prietena, sau dupa plimbatul prin parc, simt nemultumire si dorinta de a se termina odata cu izolarea (explicandu-mi rational, ca e firesc sa simt toate astea si nu sa mi le reprim), la fel puteti si voi sa va recadrati putin modul in care priviti lucrurile. Pentru a simti si actiona in echilibru cu voi insiva si cu ceilalti, dar si pentru ca toate trec. Si pentru ca, realist vorbind, chiar nu putem controla totul si asa e firesc.
