Albumul de debut semnat Lil Obeah are o copertă șmecheră
și o descriere care la prima citire te poate băga în ceață.
„Conceptul albumului este dezvoltat în jurul muzicii dub, reggae
influențe din filme horror clasice dar și folclor și folk românesc
produs și promovat înainte de ’89 de Electrecord“. Desigur, nu e
nimic de groază aici, doar clasica imagine în care Transilvania e
asociată inevitabil cu „horror“ –ul Dracula. Dincolo de etichete, e
un disc care se pretează a fi ascultat de oricine, indiferent de
preferințele muzicale. Da, există aici multe influențe dub,
niscaiva reggae și chiar și reminescențe de folk și topping mișto
de folclor. Dar și theremin , țambal și alte bunătățuri care
creionează un amalgam gustos și care merită atenția sporită a
oricărui meloman care vânează acel „ceva“ care face diferența între
banal și original.
Fără tăgadă, primul contact cu lumea sonoră imaginată de
Andrei Bucureci, cel care se află în spatele pseudonimului Lil
Obeah, este unul aparte. Și asta nu doar datorită spectrului sonor
ci și grație versurilor. „Grăbește-te, iubito, hai, fii gata/
Mașina timpului ne-așteaptă-n zori/ Azi străbătând dimensiunea
patra/Vom fi o clipă doi nemuritori/ Bătrânul velț cu fața
gânditoare,/Va fi șoferul acestui mare vis/Și tu, cea mai frumoasă
călătoare/Prin timpul ce părea pe veci închis“ – sunt cuvintele
care te-ntâmpină maiestuos în prima piesă a acestui disc, Mașina.
Desigur, e vorba de versurile lui Dan Verona pentru piesa lui
Mircea Baniciu – Mașina Timpului, care au clar iz de Electrecord.
Cuvinte inventate de poetul responsabil pentru multe alte hituri
Electrecord și nu numai, printre cei care au cântat pe textele lui
numărându-se Mihaela Runceanu, Victor Socaciu, Holograf, Mădălina
Manole, Pasărea Colibri sau Ștefan Hrușcă. Dincolo de textul cât se
poate de șmecher , felul în care este îmbrăcată piesa lui Mircea
Baniciu este de mare efect. Și nu e de mirare, căci această piesă
(la fel ca și multe altele de pe aici) este îmbrăcată sonor de
niște oameni competenți de peste hotare cunoscuți în branșă după
nume ca Dub Collosus sau Transglobal Underground. Lista
colaboratorilor care au pus umărul la acest album este
impresionantă, deci nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că „From
Transylvania“ este divers, colorat și plin de savoare prin toți
porii săi.
Sample-ul din ultimul discurs rostit de Nicolae
Ceaușescu care însoțește piesa „Iluzia“ este un alt punct
interesant al acestui disc, bucata cu pricina fiind un amestec
care-ți poate aduce aminte de sound-urile etalate deYellowman,
Dreadzone sau Asian Dub Foundation. Sonoritățile folclorice
românești presărate în doze cât se poate de optime adaugă un plus
de șarm synth-urilor electronice iar briza jamaicană care este
emanată de majoritatea compozițiilor merge direct la sufletul
melomanului. Deșert și Haos (aceasta din urmă realizată cu ajutorul
producătorului Mihai Costache) sunt momente inspirate, iar odată
ajuns la piesa „Copii“, realizezi încă o dată – dacă mai era nevoie
– că oamenii care au adus la lumină această poveste sonoră au făcut
o treabă cât se poate de lăudabilă. Pe niște versuri
„electrecordiste“ folosite în varianta originală de Valeriu Sterian
(Copiii noștri merg la școală/Își inventează jocuri noi/Dar
dimineața când se scoală/Privesc neliniștiți spre noi), piesa
pornește într-un ritm cât se poate de previzibil, dar pe parcurs
explodează din loc în loc cu momente de haos bine organizat în care
folclorul românesc se mulează perfect pe nebunia instrumentelor pe
care le numim îndeobște „vestice“ sau „moderne“.
O altă cireașă de pe tort este piesa care încheie acest
album, Interior, o variantă șmecheră a piesei interpretate de
Implant pentru Refuz. Și asta nu e tot, căci dincolo de varianta
inclusă pe disc, cei interesați pot asculta un întreg E.P. în care
piesa timișorenilor este rearanjată în nu mai puțin de șase
variante adorabile, una mai mișto ca cealaltă, toate beneficiind de
tratamentul unor artiști britanici. Dealtfel, Lil Obeah mai are
câteva piese cu colaboratori aleși pe sprânceană... mișto care
merită și ele audiții cu urechile ciulite. Una peste alta, echipa
care și-a propus să aducă Transilvania în Jamaica a făcut o treabă
cât se poate de bună iar o altă veste cât se poate de șmecheră
pentru melomani este că discul ăsta este programat să apară și pe
vinil.
