Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri
strâng lacrimi de văpaie:
licurici.
Pe-o coastă-n vreji de nouri
creşte luna.
Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ţi-adun în inimă surâsul.
Gura ta e strugure-ngheţat.
Numai marginea subţire-a lunii
ar mai fi aşa de rece
- de-aş putea să i-o sărut –
ca buza ta.
Îmi eşti aproape.
Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape.
