Spre soare râd!

Eu nu-mi am inima în cap,

nici creieri n-am în inimă.

Sunt beat de lume şi-s păgân!

Dar oare ar rodi-n ogorul meu

 atâta râs făr-de căldura răului?

Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,

 de n-ai fi frământată,

Sfânto,

 de voluptatea-ascunsă a păcatului?

Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:

De unde-şi are raiul

<