Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt

rost să fac de seminţe, de rarele,

pentru Eutopia, mândra grădină,

în preajma căreia fulgere rodnice joacă

să-nalţe tăcutele seve-n lumină.

Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,

c-o stăruinţă mai mare

decât sub arcade cu flori,

voi umbla primăvara întreagă prin târguri

căutând vânzători de sămânţă.

Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am

pentru tot ce devine în patrie,

pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvornită.

Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţă

puterilor, în ipostaze de boabe,