Pe lună, când ne scăpără-n argintul nopții

pocalele de vin ca niște ochi de fiară,ca un surâs amețitor tu-mi răscoleștitot furnicarul de porniri,cari nu-și mai afl-apoi odihna.Sub ocrotirea limpede a zăriibiruitoare mă priveștiși-n ochii mei te oglindeștistrălucitoare, mândră și păgână.Iar eu încet, nespus de-ncetploapele-mi închid,îmbrățișând cu ele tainicicoana ta din ochii mei,surâsul tău, iubirea și lumina ta -pe lună, când ne scăpără-n argintul nopțiipocalele de vin ca niște ochi de fiară.