Roz trandafir, frumseţea ta

nu m-a cruţat. Din drum m-abatşi mă răsfir, când zmeu - când stea -prin ziua şi prin soarta ta.Roz trandafir, care te-nalţisuprafiresc la albe curţidin scaunul împărătesc,pe lespede în faţa taşi gândul ar îngenunchea.Sau poate că tu nici nu eşti?Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.O, dac-aş şti, aş căuta,o, dac-aş şti că fiinţă n-ai,aş căuta să-mi înfloreştiaievea-ntruchipându-te,să nu-mi adii ca din poveştisau din închipuiri de rai.Zmeu tulbure şi amăgit -eu mi-aş stârni grădinile,trimite-mi-aş albinele -din ceara răsărituluicu foi, pleoape, ghimpi pe fir,să te clădească trandafirde la nămiezi la asfinţit.