C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţi

 în mine

mă-nchin luminii voastre stelelor,

şi flăcări de ardoare

 îmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.

 Fiori ce vin din ţara voastră, îmi sărută

 cu buze reci de gheaţă trupul

 şi-nmărmurit vă-ntreb:

spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?

 Pribeag cum sunt,

mă simt azi cel mai singuratic suflet

 �