În porturi deschise spre taina marilor apeam cântat cu pescarii, umbre înalte pe maluri,visând corăbii încărcatede miracol străin.
Alături de lucrătorii închişi în zale căniteam ridicat poduri de oţelpeste râuri albe, peste zborul păsărei curate,peste păduri adânci,şi orice pod se arcuiatrecându-ne parcă pe un ţărm de legendă cu el.
Am zăbovit îndelung între stâncilângă sfinţi bătrâni ca ghicitorile ţării,şi-am aşteptat să se deschidăo fereastră de scăpareprin puternice spaţii de seară.
Cu toţi şi cu toatem-am zvârcolit pe drumuri, pe ţărmuri,între maşini şi-n biserici.Lângă fântâni fără fundmi-am deschis ochiul cunoaşterii.