După cum ne-au obișnuit și-n trecut, pe plan
instrumental clujenii de la Luna Amară amestecă sound-uri lejere cu
„supărăciuni“ demne de Alice in Chains în cel de-al șaselea album
numit „Nord“. Dincolo de asta, adevăratul „vino-ncoa“ al rockerilor
care au devenit cunoscuți cu „Gri Dorian“ este capacitatea de a
livra versuri meseriașe, adresate creierelor care nu se lasă
antrenate în acel „dolce far niente“ propagat cu obstinență de
societatea modernă în care sălășluim.
Inspirat e și motto-ul albumului: „Odată căutam mușchiul
pe trunchiul copacilor. Acum abia mai găsim copacii. Odată voiam
adevărul. Acum vrem să avem dreptate. Odată priveam cerul. Acum
privim ecrane. Odată deschideam ușile pentru oaspeți. Acum ridicăm
garduri de sârmă ghimpată. Odată ne strângeam apăsat prietenii în
brațe. Acum apăsăm taste ca să avem cât mai mulți
prieteni“.
Lucrurile încep într-o notă aparent rudimentară cu „Atât
de simplu“, o melodie în care trupa ne reamintește de bucățile
muzicale în care liniștea și zgomotul se împletesc într-un mod par.
Și asta fiindcă e vorba de „vis și minciună în lumea nebună“. Pe
„Insomnii“ băieții apasă un pic pe pedala de accelerație, iar
următoarea piesă „Viu“ aduce sonorități Pearl Jam dublate de
riff-uri murdare și un ritm alert, track-ul fiind unul din cele mai
inspirate puncte ale acestui disc. Prima jumătate a piesei „Nu
știu, nu iau, nu sunt“ gravitează în jurul unei teme melancolice
care mai apoi este punctată cu câteva acorduri energice cât se
poate de la locul lor, iar pe „Aleargă. Așteaptă“ lucrurile tind să
urmărească același făgaș. „Om“ este un alt moment în care clujenii
demonstează cât de tari sunt la capitolul lyrics. Prin „Nu sunt
aici să îți spun ce să faci / Și nici să te cert / Nu sunt aici să
îți spun când să taci / Și nici să te iert“, băieții pun punctul pe
i la multe nelămuriri întâlnite de generația Facebook și reiterează
ideea că ar trebui să încercăm să fim cât de cât originali în ceea
ce facem. Primele secunde ale piesei „Respiră un început“ îți aduc
aminte de vremurile când Rage Against The Machine erau pe buzele
tuturor, iar binecunoscuta „Focuri“ este un highlight reușit. Nu
doar pentru că începe cu „Am de gând să cânt pân or să-mi cadă toți
dinții / Și toate guvernele și toți președinții“ și a videoclipului
strașnic de reușit ancorat în realitatea autohtonă ci și pentru că
fiecare părticică de aici are șarm. Poate ar fi fost fain să avem
și alte asemenea „ieșiri din șabloane“. În fine, „Tăcerea“ este un
alt punct reușit, în care „zbuciumații“ vor găsi pasaje nițel
hardcore, numai bune de dat din cap. Pe final, la „Ești tu“ se aude
și „semnătura specifică Luna Amară“, carevasăzică
trompeta.
Stilistic, Nord este Luna Amară întoarsă la rădăcini. Pe
un drum bătătorit, dar care nu oferă prea multe surprize. Și la
capitolul texte, băieții-s la fel de bine înfipți. Carevasăzică,
cei care au ciulit urechile până acum la piesele lor, o vor face-n
continuare. Alles Klar. Pentru restul, există întotdeauna variante
multiple....
