Autor: Ion Sorescu                                botul rece înfioară                               roua strânsă-n palma nopţii                               prin ferecătura bolţii                               luna-mi pare căprioară                               ce-nviat din poezia                               unui suflet de copil                               furişându-se tiptil                               mi-a stârnit melancolia                               hăituită de priviri                               şi de dor de cei de-acasă                               plânge dup-un nor sfioasă