Autor : Eusebiu Camilar                  Dar nopțile acestea, frumoaso, cum de sunt,                 Atât de diafane, din cer până-n pământ?                 Pădurile par alge înalte-n clătinări...                 Noi ne plimbăm alături pe fundul unei mări.                 Lucirile acestea de sus, vor fi fiind                 Sau astre, sau meduze prin adâncimi plutind...                 De-aseară se zărește, cu cârma spre Apus,                 O luntre aurie, deasupra noastră, sus...                 Așa ne urmărește de-aseară, pe-amândoi:                 Stă drept deasupra noastră când ne oprim și noi!                 O, poate că din luntrea ce ne țintește-așa                 Într-un târziu, o scară de raze s-o lăsa,                 Și dacă tu vroi-vei, ne vom sui. Apoi,                 Cu luntrea aurie vom asf