M-am întors la mine și magia s-a întâmplat...

Am încetat să mai insist unde nu căutam.
Am încetat să mai întreb cu mâinile închise.
Am încetat să mai aștept în scaunele ocupate.
Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii ocupați.
Am încetat să mă prefac că celălalt ar înțelege.
Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care nu voiau să bată lângă mine
Și apoi... magie...
Magie...
M-am întors la mine însumi... ca singura destinație posibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura cale disponibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în așteptare.
M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele.. durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă
Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar in