Am încetat să mai insist unde nu căutam.
Am încetat să mai întreb cu mâinile
închise.
Am încetat să mai aștept în scaunele
ocupate.
Nu-mi mai pune așteptările pe oamenii
ocupați.
Am încetat să mă prefac că celălalt ar
înțelege.
Am încetat să-mi mai pun ochii și speranța în inimi care
nu voiau să bată lângă mine
Și apoi... magie...
Magie...
M-am întors la mine însumi... ca singura destinație
posibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura cale
disponibilă.
M-am întors la mine însumi... ca singura reuniune în
așteptare.
M-am întors la mine și mi-am putut vedea coastele..
durerile si sufletul meu deshidratat.. cer niște apă
Și m-am primit pe mine. M-am îmbrățișat singur. M-am
iertat. Întins pe umărul meu. M-am numit singur cu propria mea
voce. Și m-am regăsit. Diferit, dar intact. M-am avut din nou. M-am
întors din nou.
Şi apoi... Magie...
Am cheile de la ușile pe care vreau să le
descui
Aici... Înăuntru.
Afară sunt doar încuietorile.
Dar eu decid unde și depinde de mine cum;
Eu decid unde...
Aleg cum...
Aleg cu cine...
Eu decid ce vreau...
Eu decid ce merit...
Și magia s-a întors la mine... Pentru că nu a dispărut
niciodată... pentru că ea a trăit mereu în mine, dar nu mă lăsa să
o văd... pentru că m-ai respins și așa m-am coborât la umbrele mele
și m-am ridicat din nou... M-am îmbrățișat, m-am acceptat și încă
am trăit...... "
* Andrea A Somera *
