Refuz să mai privesc realitatea în faţă.Port în braţe doar poemul acesta,care miroase urât - câine mort.Îl pocnesc şi bucăţi de carnesar din râsul hidos.Plec atunci la marginea mării să mă spăl.El îmi sare în faţăşi mă trezesc în hainele de luni.funcţionar tăcut,spoind lumea cu literele unui alfabetsinguratic şi mort.- Trebuie notat totul, îmi şopteştemanşeta mea roasă de viaţă.Inventează, acolo unde ochii îţi cad înaintea plânsuluişi limba se desfată înainte de râs.Îmi iau atunci sfertul de secol în spateşi, iată, notez:”La întretăierea drumurilor comercialese poate muri prin utopie sau uitare de sine.O lume brutală, ai spunedacă anumite previziuni nu te-ar mai fi dus cu vorbadin epoca min şi te-ar fi părăsit în epoca tao.La intrarea în muncile de primăvară,mâinile umflate ale copiilor sugrumă ardeiul grascu d...