La noi muierea pupa mâna bărbatuluiPână mai adineauri – zicea Marin al lui Pătru,Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,Îi făcea trei, patru copii, dar nu îndrăznea să-i zică tu,Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau nicicum.Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului,Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatrăŞi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni –Femeia, ce ştie femeia?Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirele pe corlată,Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din vorbăCă ce ştie ea?Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,Zăvelca lungă, acolo, abia-i sclipeau gleznele,Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, ...