E-aşa de greu amurgul cu zarea-nsângerată,Că-n parc sub teii-n floare ce gem înnăbuşitSe-ncheagă unde groase de miere-mbălsămată,Şi-atât de-apăsătoare tăcerea-mpurpuratăCă simt cum plânge-n mine ceva nedesluşit.

Melancolia face în pieptu-mi să tresalteNeînţelese doruri, în vreme ce-aţipindFiinţa mea de astăzi, în locu-i răsar alteVechi suflete apuse, mult mândre, mult înalte,Zguduitoare patimi cu foc mărturisind.

Umbroasa-le poveste măreaţă se-mpleteşteLa murmurul ei sumbru plutind în depărtări,Nostalgică gândirea în voie-mi pribegeşteŞi nesfârşit de tristă, se pierde, se topeşteÎntr-un noian albastru de mistice visări...

Din crudele cătuşe, ce încă mă mai leagă,De omeneasca fire treptat mă dezrobesc,Înseninată mintea-mi înc...